Mi-a povestit un prieten de-al meu...se trezeste dimineata in camera in care nu mai e de cateva ore aer curat,constientizeaza plictisit ca dioxidul de carbon nu doar iese ci si intra pe narile lui.Se lipeste pe esofag si parca a prins si gust.Deschide larg gura,sa-si dezmorteasca muschii masticatori si bacteriile care isi duc traiul de vreo opt generatii in ultimele opt ore isi fac simtita olfactiv prezenta. Intelege atunci de ce aceia care dorm de mai bine de trei zile trebuie imbalsamati sau ingropati.Arunca plapuma de pe el si se duce direct in baie sa curme dominatia dinastiei bacteriene.Intors in camera,arunca pijamalele statute, se intinde din nou si vreun sfert de ora se uita mai mult pe langa televizor decat la el. Se priveste detasat,de la picioare pana la piept (ca mai sus nu se poate).Detasat ca un om care,pe banca de pe peron,asteptand trenul lui,le priveste pe celelalte trecand.Privindu-se,il incearca din nou intrebarile (dar parca pe zi ce trece tot mai slab,mai resemnat) daca trupul lui e plamadeala divina sau rezulatul ingineriei naturii, imbunatatita mileniu dupa mileniu.Apoi,cu fata la geamul deschis,trosnindu-si oasele si incheieturile si tragand adanc aer in piept de cateva ori,se gandeste la ce are de facut azi pentru a castiga niste bani si se pregateste psihic ca un boxeor pentru meci.Se entuziasmeaza putin la gandul ca ar putea castiga prin K.O. ,dar cum e inca pe jumatate adormit,ii trece repede.Plus ca are deja bine cimentata ideea ca Dumnezeu, nu stie din ce cauza, nu-l va lasa sa aiba acest fel de succes,nu-i va permite sa castige atat incat sa nu-si mai faca griji pentru viitor,nu-l va lasa sa aiba atata incat sa nu se zbata in fiecare zi.De fiecare data cand ii va merge mai bine,ceva se va intampla.Nu e insa revoltat din cauza asta.Se imbraca prezentabil,isi lustruieste pantofii...parca nu mai e acelasi care s-a trezit cu jumatate de ora in urma.Se uita in oglinda. Il strabat fulgerator senzatii de business-man,de aristocrat,dar sanatatea gandirii lui le penibilizeaza imediat.Parca ii place si lui cum ii sta , si totusi...care-i treaba cu costumul? Se urca in masina si conduce pe pilot automat pana la serviciu.Cand avea masina fara cd-player, era frustrat. Acum cd-player-ul e mai mult oprit, pentru ca e satul de muzica. Reminiscentele din adolescenta, cand era rocker, il mai apuca totusi cateodata si da volum la bas,pentru ca adrenalina sa-l bage in extaz, dar nu mai mult de trei-patru melodii .Ajuns la serviciu, intra in biroul fara geamuri aproape in acelasi timp cu colegii lui si il traverseaza o umbra de amuzament cand ii vede la fel de adormiti, probabil venind tot dintr-o camera ca a lui,unde s-au trezit fara aer, dar incercand acum sa se ridice la nivelul rigorilor impuse de costum... (va urma)